Celebrul articol necunoscut numărul 291 din Codul de Procedură Penală este privit cu multă dușmănie și deosebită aversiune, aș putea spune, de către reprezentanții autorităților publice din România, indiferent la ce autorități ne referim. Am să reproduc mai jos textul integral al acestui articol buclucaș cu cele două alineate ale sale așa cum este el adoptat în Codul de Procedură Penală, față de care marea majoritate a funcționarilor publici manifestă o reticență suspectă :
Sesizările făcute de persoane cu funcţii de conducere şi de alte persoane
(1) Orice persoană cu funcţie de conducere în cadrul unei autorităţi a administraţiei publice sau în cadrul altor autorităţi publice, instituţii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum şi orice persoană cu atribuţii de control, care, în exercitarea atribuţiilor lor, au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi să ia măsuri pentru ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă să nu dispară.
(2) Orice persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atribuţiilor sale a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală.
Deși cunosc, sau ar trebui să cunoască consecințele nerespectării prevederilor acestui articol, consecințe definite foarte clar la art. 267 din Codul Penal, care zice așa:
Omisiunea sesizării
(1) Funcţionarul public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amendă
cam astea sunt reacțiile diverșilor funcționari publici:
De ce fac asta? De ce decid în mod voluntar să încalce legea acești angajați la Stat? Pentru că corb la corb nu-i scoate ochii. Sau sângele apă nu se face, cum se zice la români, mai ales în marea familie coruptă a politicienilor și politrucilor băștinași.
